Legământul Celor Trei Ținuturi

Era o noapte ?nvăluită ?n mistere și umbre, ?ntr-un colț al lumii unde timpul părea să nu aibă putere.Cerul, pictat ?n tonuri de indigo și argintiu, era presărat de stele ce ardeau ca ochii unor ființe străvechi, martori tăcuți ai unei povești nerostite.Pe păm?nt, o pajiște ?ntinsă și mărginită de o pădure ?ncărcată de secrete se desfășura precum o mare de verde ?ntunecat.Acolo, ?n mijlocul acelui loc atemporal, se afla o construcție bizară un cerc de pietre monolitice, acoperite cu rune strălucind palid.Din mijlocul cercului izvora o lumină, puls?nd ca o inimă gigantică, atrăg?nd spre ea privirea și sufletul oricui se apropia.Portalul, așa cum ?l numeau vechile legende, era sigilat de secole și totuși vibra ?n acea noapte cu o energie aparte, ca și cum ceva ?i ?ncerca granițele.?n apropiere, ascuns ?n umbra unui stejar străvechi, un bătr?n stătea cu o carte masivă ?n brațe.Pelerina sa din stofă groasă era presărată cu praf de stele, iar ochii săi, orbite de timp, priveau dincolo de ceea ce era vizibil.?n fața sa, ?n carte, paginile fuseseră scrise cu cerneală de aur, iar literele dansau pe pergament ca și cum ar fi fost vii.Bătr?nul era Cronicarul, paznicul cunoașterii lumilor,și acea noapte avea să fie una de cotitură pentru toate cele trei ținuturi.
-Timpul a venit...murmură el cu o voce mai degrabă simțită dec?t auzită.Cuvintele sale se dizolvară ?n aer, iar cartea din m?inile lui se deschise singură, dezvăluind o pagină goală.Din cer, o stea căzu cu repeziciune, străpung?nd atmosfera ca o săgeată divină, iar ?n momentul ?n care atinse pajiștea, un fior străbătu păm?ntul.?n altă parte a lumii, ?ntr-un sat umil, un t?năr păstor visă ceva ce nu mai visase niciodată.Roderic, cu părul șaten și ochii ce reflectau o curiozitate perpetuă, se trezi brusc, cu inima băt?nd nebunește.Visase un cerc de pietre și o lumină orbitoare.O voce ?i rostise numele, iar apoi un susur ciudat ?i străbătuse mintea:
-Alege.Cărarea este ?nseamnată ?n stele.Departe, ?n Ținutul Spiridușilor, o t?nără cu părul ca arama și ochii precum frunza de jad deschis deschise ochii. Nimara simți legătura cu portalul ca pe un fir invizibil care ?i trăgea sufletul.Destinul avea să fie scris, iar șoaptele străvechi ale pădurii o chemau la datorie.
Bătr?nul Cronicar ridică privirea spre stele,știind că viitorul lumilor ?ncepea acum.?n paginile cărții sale, literele ?ncepeau să se ?nsemneze singure: "Legăm?ntul celor Trei Ținuturi."