New Look: Amintiri Din Viata Unui Pediatru: Nuvele Si Schite

NEW LOOK: MEMORIES OF A PEDIATRICIAN

This book is in Romanian. It puts together a number of short stories based on the life experience of Irinel Giurgea Kornbaum, a Romanian-born pediatrician in Lyon, France.

?n această carte, Irinel Giurgea Kornbaum ne vorbeşte despre cele mai importante momente ale vieții ei de doctor pediatru ?n Lyon, Franța.
Citiți acest extras din lucrare ca să observați acuratețea stilului şi irezistibila putere de evocare a scriitoarei.

C'EST QUOI L'AMOUR?

Maia nu era prietena mea, era a patra soție a lui M. M., un medic de origine rom?nă, stabilit şi el la Lyon. Eu l-am cunoscut pe M. M. c?nd am sosit ?n Franța - de mult. Cineva i-a spus că la Caluire s-a instalat o pediatră de origine rom?nă, aşa că ?ntr-o bună zi m-am trezit cu Nicole, a treia soție a lui, Frank, fiul ei şi M. M. Nicole era o fată din nord, cumsecade, la locul ei, cu care M. M. s-a căsătorit foarte repede după sosirea lui ?n Franța. Un cuplu care mergea bine.
M. M., tip de rom?n, ?nalt, brunet, frumos, avea mare succes la femei. Cuceritor, plin de complimente, atenții, şarm, cuceri uşor inima singuratică a lui Nicole, ce venea din nordul ploios al Bretaniei. Atăt eu, căt şi soțul meu am simpatizat cu acest cuplu cu care ne vedeam şi făceam ca această prietenie să dureze. M. M. se ocupa mult de băiatul lui Nicole, pe care l-a ?nfiat şi pe care ?l trimitea deseori ?n rom?nia, la mama lui, ca să-şi petreacă vacanțele.
Cum M. M. fugise din țară şi nu putea să se ?ntoarcă, risc?nd puşcăria, ?mi dădea mie - care plecasem oficial - şi soțului meu diverse pachete, cadouri pentru mama lui, care locuia ?n Bucureşti, ?ntr-un superb apartament la Rosetti. Rodica, mama lui, era o persoană minunată, olteancă, cu moşie, pe timpuri. De căte ori veneam la Bucureşti, mergeam s-o văd pe Rodica. Divorțată, soțul ei - medic - plecase cu cea mai bună prietenă a ei.
Rodica era ospitalieră, simpatică, cumsecade. ?ntre Rodica şi M. M. era o adorație reciprocă. Ospitalitatea ei era fără margini. La ea erau ?ntotdeauna două, trei cucoane care jucau bridge, canastă, la ea găseai ?ntotdeauna o m?ncare sau chiar un pat pentru cei care nu aveau nimic pregătit pentru noapte. M. M. moştenise mult de la mama lui.
Trecuseră ani de viață fericită cu Nicole şi, după mine, totul mergea foarte bine la ei, pănă ?ntr-o zi, c?nd vine la cabinet Nicole. Era aşa de schimbată, că am fost sigură că are o gravă maladie.
- Nicole! Nicole!
- Ştii, ştii, ştii... m-a părăsit M. M., a plecat de acasă.
Pe de o parte, mi s-a părut mai puțin grav decăt un cancer. Slăbise cel puțin 10 kg, arată disperată, cu părul ei blond care ?i curgea de o parte şi de alta a obrazului tras, cu o bluză ?nchisă prost, cu nasturi, peste fusta cu carouri. Unde era Nicole pe care o cunoşteam, elegantă, ?ngrijită... Foarte ?ngrijită.